Noiembrie

Se apropie luna lui noiembrie cu pasi repezi.E liniste! Picaturile de ploaie se preling din cand in cand pe ferestre. Vantul are si el un cuvant de spus, dar nu indrazneste sa rupa tacerea; prinde curaj si isi ia 'ramas bun' de la frunzele ingalbenite. Frunzele nepasatoare isi vad de dansul lor jucaus in jurul copacilor. Tristi, cu ramurile intinse si goale, copacii raman nemiscati, admirand parca

covorul rosiatic din jurul lor. E un peisaj sublim, decupat parca dintr-un tablou ce isi spune trista-i poveste de despartire. Fosnetul frunzelor si adierea vantului rasuna ca o melodie in taina noptii. Dar linistea e conturbata de un sunet... Se aude un ticait care cu timpul devine tot mai puternic. La fereastra, peisajul devine tot mai incetosat. Ticaitul e tot mai puternic. Descopar cu stupoare ca e sunetul inimii care bate tot mai puternic. Imaginea toamnei se incetoseaza. Si totusi...nu ploua mai tare; sunt doar cateva lacrimi care imi spala usor obrajii. Emotia m-a cuprins o data cu sosirea toamnei melancolice. E doar un sentiment...profund, un murmur de emotie. E toamna! O toamna care si-a pus amprenta pe sufletul meu.